Practicând Tradiția a Șaptea, care vorbește despre a fi pe deplin self-supporting, mi-am dat seama cât de dificil îmi este în viața personală. Am crescut urmărindu-l pe tata, care era copil în timpul Depresiunii economice, cheltuind mari sume de bani pe sine însuși și arareori pentru familie. Îmi era mereu greu să cumpăr cadouri pentru mama, care a crescut într-o casă cu alcoolism, deoarece ea nu dorea niciodată nimic. Adesea am auzit părinții mei spunând că nu aveau nici un ban salvat. Am învățat că asta era acceptabil.
Apoi m-am căsătorit. În câteva luni am cheltuit toate economiile soțului meu, cumpărând mobila „de care aveam nevoie” pentru casă. Apoi realitatea m-a lovit: Mama și-a petrecut viața în negare(denial), iar acum eu făceam la fel. Singurul fel în care puteam schimba asta era să iau niște măsuri self-suporting (de a mă întreține singură). Am început prin a autoriza plăți automate într-un fond de pensii, care crește frumușel. Acum, înainte de a cumpăra ceva, stau un moment să mă întreb dacă acel ceva este ceva ce-mi doresc, sau ceva ce chiar am nevoie. Dacă este ceva ce-mi doresc, aștept cel puțin o săptămână să văd dacă intensitatea dorinței dispare. Dacă nu trece, chestionez dorința și fac un efort de a mă detașa emoțional pentru a vedea adevăratul motiv pentru care vreau acel ceva. Aceste practici și altele, îmi dau pacea minții care provine din faptul de a mă întreține singur deplin.
Gândul zilei.
Sunt recunoscător astăzi că Al-Anon mă învață să mă întrețin singur prin contribuțiile mele voluntare.
„Când membrii sau grupurile înțeleg că ei sunt responsabili pentru propria lor supraviețuire și pentru propriul lor progres, o mare putere începe să curgă în fiecare parte, la fel precum în întreg”
Al-Anon’s Twelve Steps&Twelve Traditions, p. 116
