Detașarea. La început poate suna drept ceva rece, care respinge, drept ceva lipsit de iubire. Dar am ajuns să cred că detașarea este de fapt un dar minunat: le permit celor pe care-i iubesc privilegiul și oportunitatea de a fi ei înșiși.
Nu vreau să interferez cu oportunitățile nimănui de a descoperi bucuria și încrederea în sine care pot însoți realizările personale. Dacă intervin constant pentru a-i proteja de experiențe dureroase, le fac de asemenea un mare deserviciu. Precum zicea Mark Twain: „Un om care duce o pisică de coadă, învață ceva ce nu poate învăța altfel.”
Este foarte dureros pentru mine să urmăresc o persoană suferind, sau îndreptându-se pe o cale despre care eu cred că duce către durere. Multe dintre tentativele mele de a-i salva pe ceilalți, au fost generate de dorința mea de a evita această durere. Astăzi, învăț să-mi trăiesc propria-mi teamă, sentimentul de pierdere, angoasa. Asta mă ajută să am bunăvoința de a avea încredere în creșterea altora, pentru că știu din proprie experiență ce daruri aduce această creștere.
Gândul zilei
Uneori este o dovadă de iubire mai mare de a permite cuiva să experimenteze consecințele naturale ale acțiunilor lor, chiar dacă este dureros pentru amândoi. Pe termen lung, amândoi vom beneficia. Astăzi, voi pune dragostea pe primul loc în viața mea.
„All I have to do is keep my hands off and turn my heart on”
… In all our affairs
Tradus din „Courage to change”
Supreb, si ce superb e sa pui in practica.
da,e superb daca nu uiti ca detasarea nu inseamna lipsa iubirii, indiferenta,raceala,uitare…cati dintre noi reusim sa ne detasam de celalalt fara sa-l uitam?putini…doar ce-i care pot indura durerea resimtita cand celalalt sufera si iubirea pentru el in acelasi timp